Vitu u seciaru

Vitu u seciaru

Il riparatore di sedie

"Vitu u seciaru"    

Era Vito nu seciaru     
e la vura, bagnata ntorcinava.    
U stava a Fantino, ma    
ogni tanto venia per sabbuscare    
a campata e ra famiglia.    
Quannu se assettava, sazava    
quannu a secia finiscia.    
A Fantino raru se trovava,    
ntre le case, na secia senza vura    
e quannu Vito a Fantino, ogni     
tanto se recava.    
Per conzare na secia, c'era    
chi le rava na sozizza, chi na    
fella re prisutto, chi na cannata    
e uoglio e Lupia o Iannia.    
C'era, chi invece, alla tavula     
l'invitava e la minerra, cu rilli,    
se mangiava e tanto se scialava    
quannu e fimmine e Fantino, scantavanu    
lu salatu ntra frissura e quannu era    
arrosolato ntra a minestra lu miscavanu.    
Me ricuordo cu sia moni, mamma alle 11,    
quannu a l'uorto era fatta la verdura,     
facia su tipo re minerra e ntra la    
coppa e lignu la mintia e rio ma     
mangiavu cu nu cucchiaro re cipulla.    
Mentre ste scriviennu sti ricuordi luntani,    
sientu nu forte acquolino e vulissi    
rimangiare sa minestra cu lu salato     
scantato e arrosolato ntra a frissura.    
Alla fine puozzu rire che nu re facile    
scrivere, quantu in dialetto parrare e ca    
u dialetto è proprio natra lingua e    
imparare e conservare.     

16.07.2023 A.L.